Folosesc toate mijloacele de transport, după cum am nevoie: metrou, ratb, bicicletă, mașina personală, taxi, mersul pe jos. Mi-a trecut de vreo două ori prin minte să îmi iau motocicletă iar acum mă gândesc că, uneori, chiar și o trotinetă își face treaba.
Dimineață, cum obișnuiesc de ceva vreme, primul lucru pe care l-am făcut după […]
Lyon a fost, pentru mine, unul dintre primele momente “aha!” din seria de revelații avute când am călătorit. Am tot spus și voi repeta ori de câte ori am ocazia: prin călătorie se va mântui lumea.
Când călătorești afli lucruri noi, îți sedimentezi cunoștințele, ți se așază altfel informațiile, descoperi oameni și obiceiuri, locuri cu povești […]
Textul ăsta nu e unul motivațional. Nu mă pricep să mă motivez nici măcar pe mine darămite pe alții. Dacă e vorba de demotivare atunci… :D. Deci, nu, nu e un text motivațional. Nu e vorba nici de credință, speranță, așezarea planetelor sau cum vreți să mai numiți felul în care se așază lucrurile de […]
Anul ăsta Crăciunul nu e nici despre porc, nici despre brad și nici măcar despre Christos. E despre înțelegere, calm, degajare și toleranță. E despre cum să te oprești din perpetuum mobile (ha!) ca să privești cerul (ha ha!). Este, de fapt, despre orice își dorește fiecare.
”Cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism.
Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o […]
Mă tot uit la poza asta. Am făcut-o acum două luni și n-am publicat-o decât pe Strava după tura din ziua aceea. Are, în ea, mai multe povești. În primul rând, deși e făcută cu telefonul, nu e făcută din întâmplare iar sentimentul care a stârnit declanșatorul nu e autentic.
Cu fix o săptămână înainte mă […]
Nu știu cum mai e pe la școală în zilele noastre, însă când eram elevă în clasele primare și ne întreba învățătoarea ceva legat de lecția zilei respective, noi tăbăram pe ea cu două degete ridicate, aproape să îi scoatem ochii. Colegii din ultima bancă alergau spre catedră, luptând-se între ei ca să devină cât […]
De palatul Ghica din Căciulați știu de foarte mulți ani. Ca un făcut, ca o ironie a sorții și pentru că amețitul de Murphy nu doarme niciodată, ori de câte ori am ajuns la palat am făcut fotografii doar în exterior. Asta, în condițiile în care am ajuns de vreo șapte-opt ori aici, de două […]
Ce? Nu știați că avem piramide în România? Avem, dar, înainte de a cădea în extaz, o să vă tai maioneza. Sunt greu de găsit și nu-s chiar piramide. Sunt niște șirori de pâmânt, în Goranu. În 2000 piramidele de pământ din Valea Stăncioiului au fost declarate Arie Protejata.
Căutând minunatele piramide am aflat două-trei lucruri. […]
Pe la o mie șase sute nouăzeci și treaba lui, Constantin Brâncoveanu se hotărăște să le facă pe plac celor care, în zilele noastre, s-au plictisit de palatul de la Mogoșoaia. Probabil că așa a gândit vodă Brâncoveanu când a construit palatul de la Potlogi.
După ani buni de restaurări, palatul de la Potlogi este vizitabil, este […]
Construcția castelului Daniel din Tălișoara a început în perioada renascentistă târzie și reprezintă decizia familiei Daniel de a stabili o nouă reședință nobiliară. Familia Daniel ocupa un loc important în viața Transilvaniei și avea, pe atunci, reședința la Vârghiș. Imagini cu castelul din Vârghiș găsiți aici.
Picturile murale, detaliul cel mai important din castel, datează din […]
Atestat documentar încă din anii 1308-1310, Saschizul are trei chestii faine: biserica fortificată, turnul cu ceas și cetatea țărănească. Fiecare din cele trei obiective are un mic secret, după cum va vedea cine citește mai departe.
Biserica fortificată a fost construită pe locul unde s-a aflat o bazilică romanică. Lucrările au fost finalizate în 1525 iar […]
Cetatea Histria a fost întemeiată de coloniștii greci din Milet cu vreo șase sute de ani înaintea erei noastre. A avut o viață interesantă, neîntreruptă timp de 1300 de ani. Interesant este că aici au fost bătute primele monede de pe teritoriul României actuale. Monedele erau din argint și aveau simbolul orașului: un vultur pe […]
Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de […]
Parsata e un cătun abandonat, undeva, în inima Ciprului. Accesul e dificil, însă, peisajul și satele de până acolo merită efortul.
Prima dată am ajuns spre seară în Parsata. Câteva case părăsite, risipite pe versanți, un drum prăfuit, mulți măslini, o biserică și mulți câini costelivi. Cel negru ne-a atras atenția. Ne-am întrebat ce să facem. […]
Trei zile în Wroclaw.
Mâncare bună. Multă bere. Clădiri frumoase. Concert David Gilmour. Bere. Redescoperit plăcerea de a călători fără bagaje. Făcut poze cu iphone-ul și cu un Olympus TG-4 pe care l-am uitat pus pe jpeg de 3Mb. Mers mult. Bere. Biciclete. Soare. Rochii și pantaloni scurți. Plimbat fără scop și fără ceas. Bere. Închis […]
Legenda spune că lui Mihăilă Gritta i s-a arătat o vâlvă în chip de moș cu barba albă și lungă până la brâu. După ani de căutări ale aurului, Gritta s-a hotărât să urmeze sfatul vâlvei și să pună fitilul acolo unde i-a indicat moșul din galerie. A dat de aur curat, greu, cum nu […]
Ce au în comun imaginile de mai jos? Nu mi-am dat seama nici eu, în primă fază. Da, sunt momente. Da, le-am trăit pe toate patru. Da, sunt ale mele. Însă nu asta este ideea.
Ani la rând mi-am dorit să ajung în locul care apare în fotografia de pe coperta cărții lui Axel […]
Vorbind despre conacul familiei Monteoru aș trânti un poptămătruism. Să nu renunți niciodată la dorințele sleș (adică “/”) visele tale. N-am să fac asta. Șșșt, știu că am făcut-o deja dar treceți și voi peste moment. Hai că nu e greu! Hopa! Gata, fuse și de duse!
Sărata e locul în care mergeam cu părinții în […]
Când, de-a lungul multor ani, preferi cărțile oricărui contact uman și te refugiezi printre pagini, adoptând povestea în locul realității tale, e posibil ca, la un moment dat, să începi să ai așteptări nerealiste de la cei din jur și de la viață, în general. Asta este, mereu, o treabă cam nasoală. Viața are sens […]
Conacele sunt ca oamenii. Unele au mai mult noroc, altele mai puțin. Acum, că am scris truismul zilei, pot povesti în liniște despre conacul Marghiloman din Hagiești.
L-am găsit relativ ușor, în spatele bisericii din Hagiești, în mijlocul unei priveliști care mi-a dat un pumn neanunțat în stomac. N-am coborât imediat din mașină. L-am zărit printre […]
Am intrat în casă fix când mă suna mama. I-am răspuns punând cumpărăturile pe etajera de lângă ușă. Am închis ușa de la balcon și, din obișnuință, am început să mă plimb prin casă vorbind la telefon. Am avut o senzație ciudată și m-am grăbit să îi închid. Am alergat din cameră în cameră, căutând. […]
Acum vreo 140 de ani Petre Ispirescu (da, tipul cu basmele) făcea apel la salvgardarea obiceiurilor și tradițiilor românești fiindcă văzuse brazi împodobiți de Crăciun în casele câtorva nobili. De vină pentru moda bradului împodobit erau tinerii care au studiat în străinătate și oamenii înstăriți care au călătorit în Apus, Petre Ispirescu îi sfătuiește pe […]
Știți vorba aia din topor, ăăă, popor: “Fă rai din ce ai?” Da? Bine. Citiți mai departe!
Lângă aeroportul din Larnaca este un lac sărat, atât de sărat încât mare parte din an e doar o întindere de sare. Cândva adică până acum câțiva ani ciprioții adunau sarea de acolo și o cărau cu ajutorul măgarilor […]
Înainte de Renaștere albastrul intens era folosit în pictură doar pentru hainele fecioarei Maria.
După ce au primit venețienii lapis lazuli din Afganistan culoarea albastră intensă a apărut tot mai des și în cantități mai mari în picturi, pe tavanele bisericilor, în cărți.
Albastrul e culoarea mea preferată așa că n-am putut să nu o observ în săptămâna […]
Conacele sunt ca oamenii, unele au noroc altele nu. Totuși există o diferență. Oamenii își pot influența soarta prin deciziile luate. Conacele nu au acest avantaj.
Conacul Radak Pekri din Ozd este construit în secolul al XVII-lea în stil renascentist. Ars în timpul răscoalei lui Rakoczy, reconstruit după câteva zeci de ani ajunge în posesia Ilonei […]
Fotografii color: 26.11.2013. Bruges. Frig. Primul panning 5:16:48 PM. Ultimul panning 5:32:57 PM. Zeci de bicicliști: femei, bărbați, oameni la prima tinerețe, oameni la a doua tinerețe, oameni îmbrăcați modest, oameni îmbrăcați casual și chiar smart casual. Oameni. Am mai lăsat și câte un scuter pentru că era o stradă obișnuită, fără pistă de biciclete. Aș fi făcut panning și cu […]
Am vrut să scriu, la un moment dat, despre ce înseamnă să fii turist în România, despre cât de multe sunt indicatoarele către biserici și cât de puține sunt cele spre orice alt tip de patrimoniu construit sau natural. Asta până când am ajuns la Mănăstirea Arnota. De fapt, cu puțin înainte să ajungem acolo.
Prin […]
În fiecare an, de pe la jumătatea lui septembrie până în inima lui octombrie, sunt în transă. Înstrăinată de podgoriile în mijlocul cărora am crescut mi se face dor de mirosul strugurilor zdrobiți, de parfumul frunzelor de viță uscate și de vânzoleala specifică culesului viei.
Îmi lipsesc orele în care îmi făceam temele și aruncam, din […]
Dacă vă întrebați vreodată ce pasiuni aveau oamenii din Transilvania în secolul al XVIII-lea, ei bine, vă pot da eu un răspuns. Cam pe la jumătatea acestui secol a început să prindă contur Arboretumul din Simeria, care acum este un parc dendrologic în bună regulă.
În cele șaptezeci de hectare de vegetație care înconjoară Conacul Gyulay […]
Ținutul Buzăului mă atrage într-un mod aparte, poate datorită faptului că e locul de baștină, poate pentru că e o zonă ofertantă pentru turiști și fotografi. În orice caz, încă mai am locuri de bifat pe hartă când vine vorba de Buzău.
Am descoperit trovanții, nu mai știu prin ce întâmplare, în 2013. Nu aveam așteptări, […]
Atestată documentar încă din 1223 Mănăstirea Cârța este cea mai îndepărtată mănăstire construită de către cistercieni.
Noi ne-am nimerit acolo într-o duminică, uimiți de liniștea satului și a mănăstirii. Ne așteptam s-o găsim închisă, fapt care nu e chiar departe de adevăr, cheia fiind la un soi de centru de informare.
Odată intrați în curtea mănăstirii nu […]
Momentul: dimineață devreme, zi lucrătoare, mijlocul săptămânii.
Locul: pajiștea din fața castelului, sub umbra imensă a unui copac.
Mâncarea: virșli proaspăt gătiți cu pâine și muștar de la una dintre tarabele din fața castelului.
Starea: lene combinată cu bucuria dată de lumina dimineții și cu dorința de a îngheța timpul.
După vreo zece zile de colindat prin Cioclovina, în […]
Dacă vreți liniște, puțini turiști chiar și în sezon și nu vă deranjează condițiile de acces oarecum dificile sau monopolul atunci Gura Portiței este un loc foarte interesant pentru a petrece câteva zile la malul mării.
Acum doi ani, după nenumărate apeluri telefonice rămase fără un răspuns, după ce am făcut rezervare prin site-ul lor fără […]
Printre deciziile geniale luate de părinții mei se numără și faptul că m-au înscris la clasa doamnei Popescu. O învățătoare destul de strictă dar total implicată în procesul educativ. Am văzut-o mereu ca pe a doua mamă, poate chiar ținând locul mamei acolo unde mama își atingea limitele.
La alte clase învățătoarele se complăceau în a […]
O oază neașteptată la vreo cinci kilometri de Pitești, cam așa aș descrie în câteva cuvinte conacul Brătianu de la Florica (cunoscut și sub numele de Centrul de Cultură Brătianu).
Am ajuns acolo pe o ploaie enervantă, forțată să stau mai mult pe sub streșini și în interior decât să colind domeniul dar sigur voi reveni […]
