Oamenii strâng șezlongurile din lemn, demontează umbrelele din stuf și baricadează terasele. E aproape pustiu. Ici colo mai e câte un om care se încăpățânează să se bronzeze. Restul par a se pregăti de un război deja pierdut. Îmi imaginez că, după ce vor termina de baricadat clădirile, vor otrăvi conductele de apă.

Zâmbesc un pic încurcată. Deși ador să mă plimb pe malul mării în timpul iernii acum mi se pare dezolant să văd cum se pregătesc toți de închiderea sezonului. E prima data când văd asta și nu mă bucură deloc, dimpotrivă parcă se rupe ceva în mine și mi-e greu să mai stau atât de aproape de mal.

Dar nu despre asta vream să scriu. Și nici despre anul nou bisericesc așa cum am ales titlul (m-am jucat cu cuvintele ținând cont de data din calendar motivată de chestia aia numită trafic pe blog :D).

Mă gândesc de vreo două zile la leapșa cu cărțile citite care ne-au influențat viețile și mi se scurtcircuitează dendritele ori de câte ori neuronii mei aduc vorba despre asta în capul meu.

Deși e vorba despre cărțile citite care ne-au influențat nimeni nu amintește de biblie sau de codul fiscal. Nimeni nu le-a citit sau n-au influențat pe nimeni? Nu scrie nicăieri că trebuie să fie lecturi plăcute.

Trecând la un ton (la zargan am trecut în cherhana) mai serios mă întreb cum de suntem atât de proști și atât de răi dacă am citit atâtea cărți și toate ne-au influențat?

Apoi mă întreb dacă listele sunt făcute pe bune sau sunt copy-paste de la vecini și dacă sunt pe bune atunci nu cumva au fost citite pe sărite, o pagină da, zece nu?

Oricum, uitându-mă prin listele cunoștințelor mele încep deja să ridic sprânceana stângă a mirare indignată. Majoritatea sunt lecturi de gimaziu sau cel mult liceu. N-a mai citit nimeni nimic inspirațional după terminarea liceului?

Eu n-aș fi în stare să aleg zece (de ce naiba 10? Ce are așa magic cifra asta?) cărți care m-au influențat, aș putea în schimb să menționez vreo câteva care m-au făcut să plâng sau care mi-au dictat destinații de vacanță.

Mi-au schimbat viața? Nu știu. M-au făcut să fiu mai bună sau mai rea (influența nu e doar pozitivă :D)? Nu știu. Știu doar că m-a plictisit cumplit cartea lui J.D. Salinger, că singura carte pe care nu am putut să o termin a fost “Orlando” și că a trebuit să citesc de două ori “Maestrul și Margareta” ca să pricep cât de cât ceva.

Să citești a devenit o virtute. Dacă nu ai o carte în mână în metrou oamenii te consideră o abominație și se uită la tine de parcă vrei să arunci vagonul în aer. Dacă tot sunt la subiectul citit în metrou trebuie să mărturisesc că m-am uitat mereu cu interes la ce și cum citesc oamenii și i-am zeificat pe cei care ascund coperta cărții. Adesea am vrut să merg la ei și să le mulțumesc că îmi stimulează imaginația mea bolnav de bogată :D. În orice caz, e interesantă mimica oamenilor care citesc în spații publice, majoritatea arborează o tonă de superioritate. Tocmai ce au descoperit puța de marțian turnată în aur fix între ultimele paragrafe citite.

Nu, n-am să postez pe facebook lista cu cele zece titluri, nu dintr-un fel de hipsterism ci pentru simplul fapt că ceea ce citesc e o chestie mult mai personală decât data de naștere sau un check in la restaurant.

IMG_3815

IMG_3808

IMG_3806

IMG_3801

IMG_3800

IMG_3798

IMG_3779


IMG_3769