apafi manor-9

apafi manor-2
apafi manor-3
apafi manor-4
apafi manor-5
apafi manor-6
apafi manor-7

apafi manor-8

apafi manor-10

apafi manor-11

apafi manor            Dintotdeauna m-a atras zona Sibiului, la un moment dat chiar visam la o casă în Cisnădioara. N-am să vă spun că oamenii sunt altfel și că e altă țară odată ce treci dealu’ pentru că nu cred asta. Oamenii sunt aceeași peste tot, tipologiile umane sunt aceleași. Diferă, însă, mentalitatea.

De vreo doi ani simt o oarecare atracție pentru conacele și castelele din România. Mi-am propus să le văd și să le fotografiez pe toate sau măcar o parte cât mai mare pentru că există conace închise publicului, fiind încă în litigiu sau fiind transformate în localuri de nunți. Multe dintre ele sunt în ruină, din unele a rămas doar fundația așa cum e cel de la Filipești din Prahova iar unele nu mai există fiind dărâmate recent.

Conacul Apafi de la Mălâncrav are o poveste specială. În 2000 a fost cumpărat de către Fundația Mihai Eminescu Trust, fundație patronată de Prințul Charles. În momentul achiziției conacul era o ruină, devastat pe rând de incendii, de comuniști, de perioada întunecată de la revoluție și apoi de uitare și nepăsare. În 2003 au fost începute lucrările de restaurare și au durat patru ani.

Cei de la MET au încercat să păstreze cât mai mult din aspectul original, s-au documentat, au căutat în arhive și au întrebat bătrânii din sat. Un bătrân le-a povestit despre cum arăta grădina și când au început să sape au dat peste fundația fântânii. Într-un colț al bibliotecii au găsit bucăți din pardoseala originală și acum tot conacul are pe jos cărămidă făcută manul, arsă și lăcuită cu trei straturi de lac de in. Ca în celelalte proiecte ale MET și la restaurarea conacului Apafi au fost folosiți muncitori din sat. Pe lângă conac au mai fost restaurate patru case săsești. Toate perdelele, covoarele, așternuturile și fețele de masă din interiorul conacului și din cele patru case sunt făcute de femeile din Mălâncrav.

Fundația MET susține crearea de ateliere tradiționale în zonă, dezvoltarea infrastructurii și se implică în tot felul de proiecte culturale. Am fost uimită să văd zecile de pliante și de cărți tipărite cu ajutorul lor având ca subiect fiecare sat din zonă și fiecare biserică fortificată.

Despre restaurare și despre celelalte proiecte ale fundației puteți afla mai multe pe site-ul: http://www.mihaieminescutrust.org/content/nd_standard.asp?n=82

Turiștii cazați în conac sunt de-a dreptul răsfățați. Sătenii furnizează mâncare proaspătă și băuturi naturale. Este foarte cunoscut sucul de mere de la Mălâncrav. Chiar lângă conac e o imensă livadă de meri.

Noi am fost foarte norocoși. Am rezervat o cameră pentru două nopți. Am ajuns în Mălâncrav pe 13 decembrie (da, chiar vineri 13 și da, noi călătorim și când e vineri 13!), pe la ora șase seara, după un drum oarecum obositor, o combinație între ceață, soare și polei. Am ales să mergem pe Valea Oltului și apoi prin Slimnic (care trebuie văzut pe îndelete), Axente Sever (aceeași mențiune) și prin Mediaș.

Așa cum ne înțelesesem înainte am sunat când am intrat în Mediaș. Ne-au explicat exact cum să ajungem la conac (nu e vizibil din sat, cel puțin nu noaptea) și ne-au spus că sus nu e semnal pentru nicio rețea de telefonie mobilă. Ce bine că au internet și fix :)!

Pe drumul dintre Dumbrăveni și Mălâncrav după ce am trecut de Laslea ne-a zburat prin fața mașinii un … fazan! A fost prima dată când am văzut fazani în libertate.

N-aș putea să vă descriu senzația pe care am avut-o când am coborât din mașină și am intrat în conac. Nu ne-a venit să credem că eram singurii cazați acolo. Au mai fost niște turiști în vizită a doua zi, dar doar pentru câteva minute. Eram doar noi doi în tot conacul, fără paznic, fără bucătar, fără menajeră, dar dormeam în camera prințului :D.

Regina Linzing, cea care administrează conacul, a făcut întocmai ce povestea într-un interviu dat pentru ProTV (“E frumos, va dati seama, lucram aici unde altii vin sa-si petreaca concediul. Le place foarte mult. Fac excursii, majoritatea pe jos. Merg in satele vecine, viziteaza biserica, aici aproape. Unii merg si cu caruta. Se simt foarte bine. Cine doreste poate sa foloseasca bucataria. Cine nu, pregatesc eu micul dejun, pranzul, depinde fiecare cat doreste. Eu ma ocup de turisti cand vin. Eu ii preiau, pregatesc camerele, fac masa, fac totul pana pleaca. Nu e greu sa ai grija de o astfel de casa. E frumos. Curatenia nu se face greu, e usor de intretinut. E totul asa gandit incat se potriveste in natura“).

Cu o precizie nemaipomenită, la ora opt dimineața, Regina aranja micul dejun. Am mâncat caș proaspăt, dulcețuri bio și unt de casă. Pentru sâmbătă seara stabilisem să avem cina în pachet. Le-am spus că nu am vreo preferință și am fost de-a dreptul surprinsă când Regina a desfăcut oala cu ciorbă de tarhon și afumătură de porc, ciorba mea preferată. Asta pe lângă tochitură și biscuiți făcuți în casă.

Fiind singuri în conac l-am bântuit pe îndelete, am făcut fotografii, ne-am distrat cu trepiedul (așa cum ați văzut probabil pe blogul lui Cătălin), am răsfoit cărțile din imensa bibliotecă.

Sâmbătă am fost în Biertan, Richis, Alma Vii, Moșna și am mâncat prânzul în Dumbrăveni (pentru a doua oară anul ăsta, în același loc).

În bucătăria conacului, care arăta de parcă era smulsă din planurile casei noastre, era o hartă a zonei cuprinsă între Sibiu și Brașov, cuprinzând toate localitățile în care există biserici fortificate sau cetăți țărănești fortificate. Așa mi-am dat seama că vom mai reveni la Mălâncrav și nu doar o dată!