D’ale Gurii

/D'ale Gurii

Trdelnik

Nu mă întrebați cum se pronunță! Chiar dacă nu știu să pronunț drăcia asta de cuvânt, trebuie să descriu trdlo sau trdelnik. Ei bine, e moartea pancreasului. Dacă te afli în Praga gustă dintr-un trdlo și insulina devine o amintire din vremuri îndepărtate.

Trdelnik-ul este, de fapt, un kurtos kalacs, care e oricum dulce fără să […]

By |August 28th, 2017|Cehia, D'ale Gurii|0 Comments

Turte rupte

Recunosc, ador mâncarea. Cred că e important să specific asta înainte de orice. Îmi place să o văd, să o miros, să o gust, să o simt.

Din toată nebunia sărbătorilor, legat de mâncare, aștept doar câteva lucruri cu nerăbdare: șoriciul, așa cum știe doar tata să îl prepare; lebărul după rețeta bunicii materne și… turtele […]

By |December 28th, 2014|D'ale Gurii|0 Comments

Careful with that axe Eugene

Obișnuiam să fug de acasă.

Primăvara, încă din primele zile cu soare, veneam de la școală, mâncam iute ceva și apoi, cu riscul unei pagini rupte din caietul „de curat”, goneam temele (la patru jumate venea mama și totul trebuia să fie ok) și apoi fugeam de acasă.    Ai mei aveau reguli stricte. Nu aveam […]

By |March 16th, 2014|D'ale Gurii|0 Comments

Buchet de 8 Martie

M-am trezit pe la 9 azi, fără vreun gând de postări brânzoase, telefoane cu urări dulcege sau cu sms-uri pline de ‘fiecaprimăvarasăfieseninăandshit’. Mi-am pus totuși reminder să o sun pe mama și să-mi scutesc astfel ziua de mâine și toată luna următoare de o tonă de reproșuri, deși e doar ziua românească a mamei și […]

By |March 8th, 2014|D'ale Gurii|0 Comments

Câtă luciditate atâta dramă

“Câtă luciditate (…) atâta dramă”

Am ales special pentru titlu un fragment din Camil Petrescu, autorul meu de suflet.

Am ales citatul ăsta pentru că am avut un sfârșit de săptămână (nu se cade, în context, să spun “weekend”) absolut fabulos. Mi-a râs sufletul plângând.

Sunt o fire solară prin definiție. Mă leagă sufletește tot ce e căldură, […]

By |February 23rd, 2014|D'ale Gurii|0 Comments

Tuța

Tuța și Maria erau vecinele de peste drum. Aveau cam 45 de ani la vremea când deveneam eu conștientă de lucrurile din jur. Amare și principiale, nu purtau niciodată pantaloni și aveau grijă de Ricu, băiatul surorii mai mici, Marcela, măritată la oraș.

Ricu, un soi de pacoste-ciumă pe capul și oasele lor, disponibilizat după revoluție […]

By |February 23rd, 2014|D'ale Gurii|0 Comments