Nu cred că am mai avut o astfel de revelație de zece ani încoace, de când am descoperit cât de mult s-a transformat Sibiul. Prin anii nouăzeci am ajuns în Oradea, într-o tabără și, în afară de Băile Felix, nimic altceva nu mi-a rămas în minte. Nici măcar Biserica cu Lună.

Anul acesta, în primăvară, am avut ocazia să revizitez orașul. După un drum sfâșietor de lung și după un trafic îngrozitor, cele douăsprezece ore de condus s-au șters instant când am văzut cât de frumoasă e Oradea.

De la clădiri restaurate sau încă în proces de restaurare, la centrul istoric curat și plin de viață, până la monumente, muzee, biserici și palate, Oradea are cam tot ce își poate dori un turist.

La fiecare pas prin centrul orașului mai zărești câte o clădire sau câte o ușă în stil Art Nouveau sau Secesionist, o adevărată bijuterie proaspăt scoasă la lumină.

Mi-a trecut prin cap inclusiv gândul că mi-ar plăcea să locuiesc în Oradea. Și n-am alungat încă acest gând.

, A