La primul impuls de scris de ieri voiam un ton mai acid. Sau un somon. În fine, ceva cu toxine și alte otrăvuri. Apoi, cumva, am reușit să gătesc, să dorm și să bat câinii, nu neaparat în ordinea asta. Și tonul s-a mai domolit și scrisul asemenea.

De la ce m-am luat ieri așa de rău? Dar atât de rău încât am căutat chiar parola de la site fiindcă o uitasem pe motiv de timp trecut de la ultimul text! Aș fi vrut ca băutura să fie motivul, însă nu, nici vorbă de așa ceva. Parol! Am rețetă de antibeuturi de la medic. Sau de antibiotice? Ceva pe acolo, irelevant în context.

S-a întâmplat să ies ieri dimineață din casă și să constat că ai mei consăteni-de-Țară s-au apucat să își înfigă … steaguri. Peste tot pe unde se poate înfige un steag. Mă rog, nu chiar peste tot, în unele cazuri fiind interzis de Constituția Romaniei… sau de constituția persoanei.

Și-am venit acasă chitită pe citit legislația ca să aflu care-s pedepsele pentru arborarea necorespunzătoare a drapelului (da, există ceva HG din 2001 pe tema asta). Pentru că asta se întâmplă zilele astea.

N-oi fi eu străbătută de vreun fior patriotic însă mi-e nu știu cum să văd drapelul îndesat în geamurile taxiurilor și mașinilor cu numere bulgărești, spânzurat de orice balcon, agățat de orice geantă, fustă, coadă de cățel.

Toți cei care urăsc România tot anul  își spală păcatele purtând astăzi tricolorul pe orice, de la chiloți până la perdeaua de la duș. Toți cei care nu pot enumera mai mult de trei castele și două cascade din România își cumpără, azi, agende tricolore și magneți în forma țării, se îmbracă cu pseudo-ii și ițari.

Toți cei care siluiesc limba română din sculare în culcare și pentru care “fi”, “fii” și “fiii” sunt un singur cuvânt cu siguranță vor scrie, în cursul zilei, că sunt mândrii că sunt români.

Și se vor mândri cu faptul că România are munți, mare, deltă, cascade și râuri, de parcă e singura țară în care se întâmplă așa ceva. Că deh, aici au locuit dacii, nu? Asta e fără legătură cu drapelul, doar că mi-am adus aminte de clipul lui pește prăjit de promovare a României sau ceva așa, clip de un gust îndoielnic, plin de clișee patriotarde și cu foarte puțină prezență umană. Iar acolo unde e … să mă scuzați, dar io am mai văzut scena cu mâna care trece peste holda aurie în Gladiatorul … De celelalte scene, nu știu câți români sunt în stare să numească ceea ce văd acolo, în afară de Bran, Peleș și Bigăr. La urma urmei mulți dintre conțărani abia au descoperit cealaltă capitală. Da, Alba Iulia, la ea mă refer.

Trăzni-i-ar! Nu zic să nu fii mulțumit de țara în care te-ai născut și în care locuiești, dar să fii mândru? De ce să fii mândru? Mândria are legătură cu ceva realizat din voința și prin puterea ta nu cu un accident care ți se întâmplă. Și dacă tot ne apucă un fior patriotard, hai dracului să cunoaștem istoria și geografia țării și apoi să ne fluturăm drapelul zâmbind tâmp la niște tancuri ruginite.

Încă o chestie! Facem și noi o paradă cu care alegorice în loc de obosita aia de paradă militară din București? E un gând care mă macină de fiecare 1 decembrie. Ce-ar fi dacă fiecare județ ar fi reprezentat de un car alegoric la paradă de Ziua Națională a României? Fiecare județ să arate ce are mai de preț din punct de vedere al obiceiurilor, al turismului sau al gastronomiei? N-ar fi mai fain și mai educativ pentru noi toți?

Hai! La mulți ani, România! Și poftă bună la ciolanul cu fasole!