Acum vreo 140 de ani Petre Ispirescu (da, tipul cu basmele) făcea apel la salvgardarea obiceiurilor și tradițiilor românești fiindcă văzuse brazi împodobiți de Crăciun în casele câtorva nobili. De vină pentru moda bradului împodobit erau tinerii care au studiat în străinătate și oamenii înstăriți care au călătorit în Apus, Petre Ispirescu îi sfătuiește pe aceștia să adopte tradițiile neaoșe, cu alte cuvinte să joace călușarii în saloane.

Pomul de Crăciun amenința, pe atunci, Steaua (nu, nu clubul sportiv), Sorcova, Vicleimul și alte cele tradiții. În plus, omul văzuse brazi împodobiți doar pe la înmormântările tinerilor necăsătoriți și i se părea că aduce ghinion să-ți tragi brad împodobit în casă.

Zicea Petre Ispirescu: “Să ne împotrivim, fățiș și pieptiș, năvălirii modei și să ne mândrim de vița din care ne tragem”.

Să-l lăsăm un pic pe Petre Ispirescu să-și tragă suflul, nu de alta, dar în ultimii 140 de ani n-a venit nimeni cu argumente noi în discuția asta despre pomii de Crăciun și despre tradiții.

Bun, dincolo de faptul că, prin secolul al XII-lea, unii îl spânzurau de tavan fiindcă le închipuia Sfânta Treime, alții îi puneau beteală de argint (nu argintie), pomul de Crăciun are pentru mine un iz de copilărie. În orice formă ar fi.

Două dintre primele mele amintiri au legătură cu Crăciunul și cu bradul. Prin ’88 am venit cu ai mei părinți în București pentru cumpărături. Am foarte vie în minte imaginea scărilor rulante din Magazinul Cocor. O a adoua amintire vine tot dintr-un magazin, dar nu mai știu care și nici ai mei nu au fost în stare să mă lămurească. Văzusem un vârf de brad făcut din sticlă roșie. Era superb, era fantastic, era fix ce-mi doream și era cel mai bun motiv pentru care puteam să încep să orăcăi în magazin. Ceea ce acum se cheamă tantrum, atunci se chema “taci că ne faci de rușine!”. Și ca să tac mi l-au luat.

Nici nu mai țin minte dacă am primit ceva de la Moș Crăciun în acel an… mă rog, Moș Gerilă, ideea e că bradul meu avea vârf roșu și nimic nu mai conta.

Trebuie să precizez că, ani buni mai târziu, vreo 10-12 la număr, de Bobotează tata a strâns bradul dar a uitat vârful și l-a lovit de tocul ușii. N-am mai găsit ceva asemănător.

Duminică mi-am făcut mulți brăduți și, așa cum m-am obișnuit de câțiva ani, m-am distrat cu ce aveam prin casă și cu mult lipici, poate prea mult lipici.

Așa că,ALEX9354

ALEX9377

ALEX9378

ALEX9381

ALEX9384

ALEX9391 Petre Ispirescu, eat your heart out!