Lyon a fost, pentru mine, unul dintre primele momente “aha!” din seria de revelații avute când am călătorit. Am tot spus și voi repeta ori de câte ori am ocazia: prin călătorie se va mântui lumea.

Când călătorești afli lucruri noi, îți sedimentezi cunoștințele, ți se așază altfel informațiile, descoperi oameni și obiceiuri, locuri cu povești aparte. Orice călătorie, făcută cu mintea și cu inima deschise, reprezintă evoluție.

Și mai cred că acesta este scopul oamenilor, evoluția intelectului și a erudiției. Mă scuzați, în naivitatea mea, eu, când primesc un rahat de la Moș Crăciun, mă aștept să găsesc și inorogul prin preajmă. Dar chiar cred că lumea ar fi un loc mai bun dacă ne-am preocupa de călătorii, artă, cultură, în loc să investim energie în conflicte, războaie și altele asemenea.

Dar să revin la Lyon. Acum zece ani mă aflam pe terasa hotelului din Lyon, la micul dejun tipic francez: dulciuri multe și cafea. Era ora opt. Iulie. Aer plăcut, harta lângă mine, analizam ce pot vedea în cele două zile alocate Lyon-ului. Clar Fourviere, sigur gara Saint Exupery, și mai sigur parcul Tete d’Or.

Deodată, aud un cântec fluierat. Ridic capul și văd un șofer de dubiță coborând din mașină. Scena a fost cam așa: omul a coborât fluierând, a descărcat mașina fluierând, a dus paleții de marfă în hotel fluierând, s-a întors cu liza goală tot fluierând, a urcat în mașină și a plecat tot fluierând. Să ne înțelegem, nu cred că era la prima sau la ultima livrare din acea zi. Era iulie. Eu eram în concediu și nu aveam energia sau bunădispoziția pe care o avea omul ăla.

Nu mi-am revenit mult timp după acel moment în care am avut o revelație. Viața poate fi fantastic de ușoară sau a dracului de grea. Noi ne-o facem. Și într-un fel și în celălalt.

Voi începe în curând o serie de postări legate de câteva cărți citite în ultima vreme. M-a impresionat foarte tare „Status Anxiety” a lui Alain de Botton. Citind-o mi-am adus aminte de întâlnirea cu francezul care fluiera în timp ce muncea și abia acum l-am înțeles.

Probabil că nu avea un salariu mare, la acea vreme minimul în Franța era o mie doua sute de euro. Dar pentru el era probabil suficient cât să meargă la muncă cu o atitudine pozitivă, atitudine pe care probabil o avea și în restul timpului, acea relaxare pe care o au cei care nu țin morțis să aibă un anumit statut, care nu doresc musai concedii de lux, care nu pot dormi dacă hotelul n-are șapte stele. Pot pune pariu că omul făcea parte din categoria celor care, în concedii, își iau rulota cu tot familionul și pleacă trei săptămâni în camping pe Costa del Sol. Și e fericit cu asta.

Așa că, da, Lyon, cu toate că este un oraș impresionant, la fiecare colț de stradă e o bucată de istorie, m-a uimit într-un mod neașteptat. Ah, și să nu uit. Parcul Tete d’Or. E un musai. Adică un must. Nu din acela de băut, drosofilelor! Parcul cuprinde o gradina botanica, una zoo, spații de joacă, spații de relaxare, toate cu intrare liberă. E de petrecut o zi acolo. Și încă o chestie (pfiu, voiam să fie un text scurt :D)! Gara Saint Exupery. E o bijuterie! La fel și catedrala de pe Fourviere 😀

DSCF7951

DSCF7946

DSCF7952

DSCF7944

DSCF8057

DSCF8058

DSCF7939

DSCF8059

DSCF7963

DSCF7966

DSCF7972

DSCF7971

DSCF7929

DSCF7933

DSCF7959

DSCF8038

DSCF8048

DSCF8043

DSCF8062

DSCF8070

DSCF8071

DSCF8077

 

DSCF8078

DSCF8003

DSCF8002

DSCF8007

DSCF8086

DSCF8154

DSCF8106

DSCF8123

DSCF8122

DSCF8124

DSCF8127

DSCF8139

DSCF8146

DSCF8152

DSCF8160

DSCF8161

DSCF8162

DSCF8163

Lyon Fourviere Saint Exupery