Nu se poate să nu fi trecut o dată prin valea Oltului și să nu fi văzut, după Călimănești-Căciulata, indicatorul pe care scrie “Mănăstirea Turnu”. Sigur ați oprit măcar o dată la benzinăria de la intrarea în defileu dacă ați mers spre Sibiu.

Cum tot vedeam indicatorul și eram curioasă dar nu avusesem niciodată timpul și răbdarea necesare am tot așteptat o ocazie pentru a vizita mănăstirea. Ocazia s-a ivit într-un weekend, anul trecut, când am ajuns în zonă pentru piscinele termale (o altă chestie pe care “trebuia” să o bifez).

Nu ne-am abătut mult de la drum, mănăstirea aflându-se imediat cum treci apa, după două tuneluri micuțe și simpatice. Odată ce treci Oltul, se așterne liniștea. E uimitor de diferit față de malul cu benzinăria.

Nu știam prea multe despre Turnu, în primul rând pentru că nu mă dau în vânt după biserici și mănăstiri și, în al doilea rând, pentru că nu auzisem pe nimeni povestind despre mănăstirea asta.

Am aflat că, la un moment dat, niște călugări de la Cozia s-au retras în acel loc și au trăit în sărăcie lucie. Dovada o reprezintă chiliile săpate în stâncă, foarte bine păstrate dealtfel.

Biserica veche a fost construită în 1676. Istoria ulterioară a locului este destul de zbuciumată. Chiliile au trecut prin incedii, mănăstirea a fost desființată și transformată în loc de relaxare pentru personalul Episcopiei Râmnicului și Argeșului, apoi a intrat în subordinea mănăstirii Cozia cu statutul de schit. Abia în 1988 a redevenit mănăstire.

Și totuși e atâta liniște acolo, nu vin mulți turiști, pe călugări nu prea îi zărești prin curte. Mănăstirea are iaz, grădini și, dacă nu știi că e de călugări ai putea pune pariu că niște măicuțe au grijă de miile de flori omniprezente.

*

Ne-am așezat pe băncuța pe care zărisem cu câteva minute înainte un călugăr bătrân. Nu era nimeni în jur. Deodată au intrat trei cupluri. Una dintre femei avea un aparat foto “săpunieră”. Îl ținea cu mâna întinsă ca și cum ar fi orbecăit prin întuneric și aparatul ar fi ghidat-o. S-a împiedicat de o piatră în timp ce făcea poze. A mai apăsat o dată declanșatorul. Și-a întrebat soțul ce mănăstire e aia. El i-a spus că e Turnu și că ar trebui să se ducă cu celelalte femei să vadă grotele alea în care au stat călugării. Bărbații au rămas în mijlocul curții, femeile au trecut pe lângă noi și au urcat la chilii. La întoarcere au admirat florile și au ajuns la concluzia că e o mănăstire frumoasă. Și au plecat.

 

IMG_6609

IMG_6606

IMG_6604

IMG_6511

IMG_6513

IMG_6515

IMG_6516

IMG_6518

IMG_6520

IMG_6522

IMG_6525

IMG_6526

IMG_6532

IMG_6534

IMG_6537

IMG_6540

IMG_6541

IMG_6544

IMG_6548

IMG_6550

IMG_6555

IMG_6557

IMG_6563

IMG_6566

IMG_6579

IMG_6586