IMG_0888

 

Folosesc toate mijloacele de transport, după cum am nevoie: metrou, ratb, bicicletă, mașina personală, taxi, mersul pe jos. Mi-a trecut de vreo două ori prin minte să îmi iau motocicletă iar acum mă gândesc că, uneori, chiar și o trotinetă își face treaba.

Dimineață, cum obișnuiesc de ceva vreme, primul lucru pe care l-am făcut după ce alarma telefonului și-a îndeplinit menirea a fost să citesc câteva site-uri de știri. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că, azi, taximetriștii protestează în București.

Nu vreau să abordez problema tarifului, costurilor firmelor de taxi, procedurile de acreditare, calitatea drumurilor, felul în care sunt tratați angajații firmelor de taxi, etc. Toate astea, deși mă afectează și pe mine, nu sunt problema mea atunci când decid să apelez la serviciul de taxi, așa cum nu mă interesează nici bucătăria internă a operatorului de telefonie mobilă la care sunt abonată.

Dar vreau să le promit ceva taximetriștilor. Promit că voi merge cu taxiul ori de câte ori:

–  taximetristul va accepta să pornească aparatul. Eventual chiar de la începutul cursei;

–  găsesc unul atunci când plouă și nu trebuie să treacă o oră ca să îmi răspundă dispecerul sau să apară un taxi pe aplicație;

– taximetristul nu va refuza să mă ducă la aeroport pe motiv că nu are rovinietă;

– taximetristul nu-mi va arăta Bucureștiul fără să îi cer asta doar pentru că am urcat în taxi la aeroport sau la Gara de Nord;

– taximetristul nu va avea tarif special doar pentru că e vineri seara și am urcat în taxi în centrul vechi;

– taximetristul nu va combina gagici la telefon jumătate din cursă și nu va povesti altor camarazi cum a combinat-o el pe una în restul cursei;

– taximetristul mă va întreba dacă sunt de acord să fumeze, să asculte muzica lui preferată, să nu pornească aerul condiționat când sunt patruzeci de grade afară, să nu pornească încălzirea când sunt minus douăzeci de grade afară;

– nu va fi nevoie să sun la poliție pentru că taximetristul refuză cursa după ce m-am urcat în taxi și i-am zis unde merg (în cazul respectiv era vorba de o distanța de nouă kilometri).

– nu va comenta atunci când va primi 10% bacșiș, deși adesea las mai mult, mult mai mult decât merită.

Și-ar mai fi vreo două lucruri dar știu că e greu ca firmă de taxi să nu angajezi libidinoși, schizofrenici sau paranoici (am întâlnit cel puțin un exemplar din cele trei categorii). Nu mai am de câțiva ani buni pretenția ca taximetristul să fie spălat măcar. Nu mai am nici pretenția unei atitudini politicoase față de client.

Nu contest faptul că, pe ici pe colo, ca pepitele de aur în tonele de noroi, am întâlnit taximetriști pe care să îi pui la rană fără să îți fie teamă de infecție. Rari, mai rari decât zilele însorite din primăvara asta.